E stiut de cand lumea si pamantul ca romanul e om inventiv. Foarte inventiv. Cocalarul de buget s-a dovedit a fi cea mai prolifica specie intr-o economie de piata in crestere accentuata pe baza importurilor de la galbejiti, maronii si alte neamuri de acolo unde pamantu’ are orgasm. Zis si facut. Pe subiecte baeti.
Nea’ Gicu e om serios de cand se stie. A fost sudor calificat si din cand in cand a mai lucrat si ca frezor prin aschiere, mai facea o ora suplimentara. Iaca intr-o buna zi a venit Revolutia (la care Gicu a participat ca vorba ceea Nicu’ cam sarise calu), fabrica la care Gicu’ activa s-a prevatizat, capitalu’ a devenit proprietate privata FNI, au inceput disponibilizari in masa, da’ omu nostru s-a tinut ca scaiu de pantalon, ca era om mucitor pe bani putini. Iaca vine si ‘94 si fabricuta de acu’ (mare nu mai era ca se vindea la bucata) ii da drumu si lu’ Gicu’ da’ nu inainte de a-i da o prima de 10000 lei, in sporuri de compensare pana la gasirea unui nou servici. Suparare mare. Din Sef de sector Gicu’ e acu’ liber profesionist. Trist nene, trist. Lalitza, nevasta lu Gicu’ (vinde la o librarie de stat colt cu Selectu’), e singura care se bucura de banii veniti, pentru ca vede ea un viitor in comertul cu gume si chiloti de la poloneji. Se convoca AGA familiala si se decide ca suma se face juma’ juma’. Gicu’ prinde pontu’ si baga banii la Caritas iar Lalitza isi da demisia de la librarie si o da in comert en-detail cu poloni si unguri. Gicu’ face un ban gramada dar pierde tot la final (Caritasu s-a inchis) iar Lalitza cu gainariile ei ieftine prospera incet incet si spera sa deschida un butic. Zis si facut. Proaspat reprofilat, Gicu’ de acu’ devenit mare comerciant in cartier, e cunoscut de mai toata lumea ca e om bun pentru ca mai da pe datorie si te trece la caiet. Inovatie care ii face biznisu’ sa creasca repede si bine. Primavara lui ‘97 ii gaseste pe Gicu’ si pe Lalitza deja gospodariti bine. Ea are un chiosculete in piata la Alexandru si vinde bine tare tot ce inseamna ieftin ( gume, chiloti, sosete, casetofoane cu casti, casete, baterii, sapun, spreiuri, actibilduri, tricouri cu Rambo etcetera) iar Gicu’ si-a facut un amanet in Piata Voievozilor langa Cinema Dacia. Pentru prima data din ‘92 incoa’ Gicu’ risca si face un compromis. Merge si cumpara un Espero iar Dacia lui din 82 o vinde unui bun amic pe o suma respectabila de bani. Gata. Gospodaru-i realizat pe viata. Relu e baetu’ lu’ Gicu’. Stat toata viatza lui in casa ca masa nu il lasa afara cu golanii, Relu e un porcusor de vreo 90 kile si 160 cm. Cat o pula in erectie. Iertare voua pentru limbajul licentios. Bine imbracat tot timpu’ (bluguti 3/4, tricou de la masa cu imprimeu si sandale din alea de guma anii postdecembristi ) Relu’ e acu aghiotantu lu tatsu’. Mai face cate un Siraj la matineu si cara scai cu pufuleti si inele din alea fluorescente de te dai pe scari cu ele. Anu’ 2000 il gaseste pe Relu’ Biznis la carma afacirilor. Gicu’ si Lalitza s-o retras la tara in casa batraneasca, la liniste ca au obosit de atata truda. Amanetu’ merge struna iar chioscu’ e acu’ magazin mare in oras. Ce sa ne mai bagam pula. Afacere nu gluma. Relu o ia de nevasta pe Rodica (fata buna, gospodina, a terminat industrialu’ 15 si face acu facultatea la FEG) si o pune la carma buticului din Fundatie. Da lipsiti de carte tot sunt. O dau in evaziune ca de acu’ sacu’ n-are fund si ursu’ coada manca-i-ai pula. Haine scumpe si BMW, ca a dat omu de prosperitate. Excursii si aur pe borate ca nevasta-sa nu stie altceva. O vaca incaltata cu slapi Ling-Haiu. Intr-o zi vine fiscu’ si le fute o amenda, incat Relu’ Biznis o da in antidepresive. Vinde tot ce i-a ramas si cu banii si injgheaba o taraba in Siraj. De aici ciclul se repeta. Coclitu’ tot coclit ramane si calicu’ gingas. Cu stima si respect…SUIU.
